Plânsul după premii sau Mâncatul de c… în plină vară

Ciuperci, bre. Ce credeaţi că mă apuc să scriu cuvântul ăla cel mai odios pentru intelectualul de viţă nobilă? Ciuperci. Halucinogene. De-alea de-ţi dau indispoziţie şi te fac să alergi după cai verzi pe pereţi. Că altfel nu-mi explic ce-i mănâncă pe unii să tasteze cu degeţelele lor aşa judecăţi de nonvaloare venite din neant dar cu ţintă precisă. Bine, ar mai fi o explicaţie (cum că ar fi răutăţi, atacuri, înţepături), dar e foarte mundană şi la îndemâna oricui şi e şi lipsită de orice strop de teatralitate.

Se trezi într-o dimineaţă caniculară de vară un cineva – lucrător la un post de radio local, îşi bău cafeaua, mâncă el ce mâncă şi îi cauză nevoie mare şi mare supărare, că ce să vezi „mult lăudatul teatru” – Teatrul Municipal „Matei Vişniec” Suceava (îi scriu eu denumirea corectă, că cineva-ului nu i-a ieşit. Deh, e normal să mai greşeşti din tastatură, mai ales la supărare. Nu ne luăm dintr-atâta.) – n-a fost nici la Sibiu, nici la Gala Uniter. Acum nu pot să nu-mi amintesc că tot acest post de radio, tot într-o zi caniculară de vară, tot din neant,se apucase să laude teatrul: că ce frumos, că ce deştept, că ce dăruire pentru publicul sucevean, că el munceşte şi nu şi-a luat concediu şi din acelaşi neant s-a apucat a spurca nici mai mult nici mai puţin Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, că uite ăia au plecat în vacanţă şi nici capu’ nu-i doare de comunitate. Nu că ar fi întrebat cineva la Piatra Neamţ ce mentă freacă ei. Dar ciuperca, din timpuri imemoriale, lucrează în moduri misterioase, îţi oferă adevăruri absolute şi de netăgăduit şi asta te face cineva. Dar să mă întorc la ciupercile proaspete şi consumatorul lor dedicat. Cum spuneam, a suferit cineva-ul şi şi-a pus năcazul acolo unde şi-l pune toată lumea când vrea să fie alinat – pe Sfânta Reţea de Socializare, să vadă sufletele pereche, să se ralieze, să sufere împreună, că se ştie suferinţa împărtăşită se face mai mică şi apoi dispare. Acum să vă zic de ce cred eu cu tărie în teoria mea cu ciuperca halucinogenă. Bre, când e cu halucinaţii sau cu revelaţii, ziceţi-le cum vreţi, nu prea e şi cu logică, cu raţiune, cu din astea normale. S-au făcut studii. Căutaţi! Că dacă cineva se supără că Teatrul nu a primit suficientă recunoaştere ar fi una. Şi ar fi şi de bine, zic. Dar cineva face aşa un pomelnic la grămadă cu ce teatre au fost nominalizate şi concluzionează că Suceava nu fu, bre, pe listă. Başca, Ciobotari (Călin, Cătălin, nu contează! Se ştie el!) a luat premiul pentru critică teatrală. Am eu aşa un drag de analiză de discurs, şi îi zic drag ca să nu-i zic obsesie, manie sau mai ştiu eu cum de s-ar speria cititorul, şi nu pot să nu observ din înşiruirea de cuvinte ţâşnite din adânca supărare, nemulţumire şi frustrare următoarele: 1. Cineva nu s-a uitat la Gala Uniter ci urmăreşte cu asiduitate pagina TMMVS şi postările lui, de unde a aflat de premiul luat de Călin Ciobotari. 2. Cineva ia în derâdere faptul că TMMVS se bucură şi se laudă cu cronicile lui Călin Ciobotari, pentru că acestea ar fi prea laudative. Eu ce să mai înţeleg? E nasol că Teatrul nu a luat premiul la Gala Uniter, dar cineva consideră că premiul Uniter pentru critica de teatru e o vrăjeală, că uite, băiatul ăsta nu prea ştie decât să laude. Deci ori ăia de-au dat premiul nu prea ştiu ce fac, şi atunci la ce-ţi trebuie bre, premiul lor? Ori premiul lor e bun, dar să se mai zică naibii şi ceva de rău de Teatrul din Suceava, ori ciuperca aia era mai tare decât a crezut cineva atunci când a rumegat-o.

Tot din postările Teatrului află cineva că TMMVS e invitat la un festival organizat de Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova şi conchide că ar fi un bun prilej pentru „Cătălin Ciobotari să scrie o cronică favorabilă Teatrului ”Matei Vișniec”. Măcar cu atîta să se aleagă teatrul sucevean.” Vă spun eu că ceva ceva a nimerit corect, nu din ştiinţă, ci vorba aia „surdul n-aude dar le potriveşte”. Teatrul din Craiova are două importante festivaluri de teatru: Festivalul Internaţional Shakespeare Craiova care anul acesta s-a desfăşurat în acelaşi timp cu festivalul de la Suceava şi Festivalul Internaţional al Tinerilor Regizori THEATER NETWORKING TALENTS (T.N.T) la care a fost selectat şi invitat spectacolul „Sclavi” de Maria Manolescu Borşa, în regia lui Cosmin Panaite, producţie a Teatrului Municipal „Matei Vişniec” Suceava. Este unul dintre cele mai importante festivaluri de teatru din ţară, nu doar prin calitatea spectacolelor invitate ci şi prin faptul că este unul dintre puţinele proiecte festivaliere care îşi propun promovarea tinerelor valori, oferind în acelaşi timp posibilitatea întâlnirii cu viitori colegi și colaboratori, cu manageri de teatre, directori artistici, producători independenți și selecţioneri de festivaluri.

Baiul nu-i că s-a trezit cineva să mănânce ciuperci în văzul lumii, baiul e că mâncatul de ciuperci se face cu titlul de jurnalism, halucinaţia fiind girată de un post de radio, că semnătură n-are şi n-avem a şti cine este persoana fizică care a tastat cu duşmănie, dar ştim că e postarea e a unei instituţii media.

N-am nimic împotriva criticii. Dimpotrivă. Cred cu putere în critica constructivă, cât poate fi ea de obiectivă, argumentată raţional şi solid. Dar nu cred în scuiparea în dreapta şi-n stânga, nici în goana după audienţă, din vendete personale sau interese ascunse. Cred că trebuie sancţionate. Poate pe viitor cineva va depune mai mult efort de documentare, de imaginare, de elocvenţă şi poate va reuşi să depăşească şi dependenţa de ciuperci.

Amorul rănit se tratează şi altcumva, că am ajuns să cred că cineva citeşte doar pagina TMMVS, ca un ex părăsit care pândeşte din spatele ecranului şi când vede că fosta e bine-mersi îi zice că-i grasă şi nici murături nu ştie să pună.

Hai cu gândirea critică! Propun o campanie pentru înmulţirea neuronilor pe cap de locuitor, că de acolo încep sinapsele!

Luana Popa