Când o să mă fac mare

Când o să mă fac mare vreau să mă fac călător în festivaluri. Sau când o să ies la pensie. Să-mi fac o listă şi să zburd prin ţară şi aiurea să mă infuzez cu energii creatoare şi să poposesc în prag de festival şi să privesc, să ascult, să admir, să mă bucur şi chiar şi să mă supăr uneori. Festivalurile sunt prilej de întâlnire cu oameni care fac, iar oamenii care fac sunt vii şi contaminează cu viaţă. Iar dintre toate festivalurile cele mai dragi îmi sunt cele de teatru. Pentru diversitatea evenimentelor, pentru linia fină dintre viaţă şi ficţiune, pentru oamenii care par a trăi şi a simţi altfel, pentru deschiderea şi sensibilităţile lor, pentru că înţeleg că râsul şi plânsul nu se exclud, pentru că până la urmă ne amintesc că viaţa e aici şi acum.

Septembrie reprezintă un nou început. Începe o nouă etapă, de la începutul şcolii până la începutul stagiunii în teatru, totul e nou şi plin de promisiuni. Promisiuni pe care ni le facem noi înşine sau altora, promisiuni care ni se fac. Promisiuni pe care le vom uita, promisiuni pe care le vom încălca, promisiuni pe care le vom reclama.

Doar ciclul festivalurilor pare a fi neîntrerupt. O constantă care ne aminteşte că viaţa e continuă, nu se ia pauză, nu se apasă butonul de stop joc. Că se întâmplă acasă, în proximitate sau la sute sau mii de kilometri, viaţa festivalurilor şi viaţa în festival e altfel, mai intensă, mai colorată, mai împreună.

Fiecare festival e o promisiune. O promisiune faţă de oameni luaţi împreună sau separaţi în categorii: artişti, spectatori, comunităţi locale şi turişti culturali, comunităţi profesionale etc. Dar şi o promisiune faţă de artă, cultură şi educaţie.

Aşa au fost festivalurile prin care am bântuit vara asta (de la Suceava, la Sibiu, la Craiova) şi aşa sunt şi festivalurile care vin odată cu toamna (Piatra Neamţ, Iaşi, Bucureşti).

Nu pot să nu mă bucur că în timp ce scriu aceste rânduri (şi să vă împărtăşesc bucuria) ai noştri – Teatrul Municipal „Matei Vişniec” – bântuie la rândul lor prin festivaluri. Au fost la Alba Iulia şi la Târgu Jiu, urmând să ajungă la Vaslui şi Brăila. Şi asta doar acum în Septembrie. Să ni-i vadă lumea şi să îi iubească.

Luana Popa