Filmele de la Suceava (adică de la Cannes)

Dacă la vremea sa Traian Băsescu nu a reușit să operaționalizeze “axa București – Londra – Washington”, ei bine Dna Teodora Gilca, împreună cu Asociația Creativ As și în asociere cu Municipiul Suceava, au reușit să facă funcțională, spre beneficiul nostru, al sucevenilor, axa Suceava – București – Cannes. O axă mult mai importantă pentru dezvoltarea noastră mentală și mult mai eficientă.

Despre acest festival, pornit de Cristian Mungiu, nu se poate vorbi decât la superlativ si cu teamă parcă, să nu fie doar o fantasmă care, atinsă cu prea multe cuvinte, să nu se spulbere. Astfel, datorită celor de la Creativ As, avem privilegiul de a vedea din nou la noi în oraș filmele premiate la Festivalul de film de la Cannes, unul dintre cele mai redutabile festivaluri de film din lume. Această oportunitate, de a vedea ce se vede la Cannes în același an este ceva ce nici nu ne imaginam în timpul facultății, când, cu puțin noroc și spărgând multe economii apucam să vedem, poate, la București, nu la Suceava, în cadrul Festivalului de film francez, vreun film ce fusese la Cannes. Acum ne vin filmele de la Cannes direct la Suceava și avem parte și de Festivalul de Film francez, prin Alianța franceză și USV. Suntem ani lumina în față. Nu cât ne-am dori, dar uite că totuși sunt oameni care nu stau doar pe margini observând că țara noastră nu e ca afară, ci fac ceva ca să ne apropiem de acel mitic „afară”, unde aerul e mai parfumat. Totul pornește din capul nostru și atitudinea noastră si acestea sunt terenurile de care doar educația și cultura pot avea grijă. 

Ei bine, dragi concetățeni din Suceava, în acest redutabil festival ce tocmai s-a derulat în week-end-ul trecut Suceava este alături, în program, de București, Cluj, Arad, Timișoara și Iași. Citiți cu atenție și vedeți care dintre aceste orașe este cel mai mic și mai depărtat de capitală. Deci, da, pare că se poate. Suntem și noi pe harta culturală, tot mai mult și tot mai des. In anii aceștia Suceava se sincronizează tot mai mult cu țara și cu Europa.  (Iar România, à propos, este singura ţară din Europa care are acces la aceste filme. În afară de Franţa, bineînţeles) Haideți să notăm detaliile care ne deranjează, ca să evoluăm (pe acestea le vom trânti mereu în față organizatorilor de fiecare dată când vom avea ocazia), să gustăm arta și să respirăm puțin aerul acesta ca afară care adie din când în când și dincoace de munți. După beciul rânced descris atât de fin de “Metronom”-ul lui Alexandru Belc, să scoatem capul măcar până la parter, ca să auzim tot mai rar de episoadele precum cel ecranizat de Cristian Mungiu în „RMN”.

Dinel Dumitru Teodorescu