Van Gogh, Monet: burghezi consumerişti

Ei bine da, este oficial, arta este cea mai fraieră din curtea şcolii. Puştiul pe care îl baţi fără motiv, numai pentru că trecea pe acolo. Şi când afli că puştiul e şi premiant, îi dai mai cu sete.

În 23 octombrie, la muzeul Barberini din Potsdam, activiști de mediu au aruncat cu piure de cartofi pe celebra lucrare „Căpițe de fân” semnată Claude Monet. Activişti de la Letzte Generation (Ultima Generație). Cu zece zile înainte, activişti ai „Just Stop Oil” au împroșcat cu supă de tomate capodopera lui Van Gogh „Floarea-soarelui”, expusă la National Gallery din Londra. Mona Lisa lui Leonardo da Vinci, expusă la Louvre, a fost mânjită cu tort. La Roma, pe 4 noiembrie, la Palazzo Bonaparte, o altă lucrare semnată Van Gogh, „Semănătorul”, a fost stropită cu supă de mazăre.

„Oamenii mor de foame, oamenii îngheață, oamenii mor. Ne aflăm într-o catastrofă climatică. Și singurul lucru de care vă este frică este supa de roșii sau piureul de cartofi de pe un tablou”, a spus tânăra de la Letzte Generation. Ce să mai spui? Nu e total argumentul? Ţi-e şi ruşine să comentezi. Vandalizarea patrimoniului universal se va opri după ce rezolvăm cu foametea, sărăcia, războaiele şi, bineînţeles, încălzirea globală. Asta în Germania.

„Vom provoca perturbări, vom ataca picturile şi arta”, (…) până când guvernul va înceta să mai acorde licenţe pentru dezvoltarea şi producerea de combustibili fosili în Regatul Unit. (Alex de Koning, purtător de cuvânt Just Stop Oil). Practic până se realizează reconversia economiei globale şi este rezolvată dependenţa Europei de Rusia, stat agresor în Ucraina. După aceea gata. Nu?

În Alep vestigiiille culturii asiriene au rezistat doar peste 2000 de ani până la întâlnirea unei generaţii care să deţină adevărul absolut. Şi acum nu mai sunt. A fost la fel de mare vâlva mediatică, ISIS s-a asigurat de acoperire media globală. Vâlva a trecut şi artefacte mai vechi de 2000 de ani au dispărut, combustibil în războiul pentru atenţie media a unor posesori de certitudini. Ciocnirea accidentală cu adevărul unora, adevărul acela dincolo de care e doar neantul. Nu justifică această ciocnire orice? Nu e orice preocupare a ta ridicolă faţă de Adevărul meu?

În faţa foametei, sărăciei, încălzirii globale nu te revolţi că toţi ceilalţi nu fac îndeajuns? Şi nu e normal să o faci aruncând cu mâncare? Şi dacă stropeşti pe cineva şi ripostează? Nu mai bine arunci pe nişte obiecte? Vitrine! Neh, s-a mai făcut. Te bat ăia de la securitate. Şi după te dau în judecată. Să fie safe, ce dracu! Aa, ştiu! Un muzeu sau o galerie de artă. Faţa ascunsă a puterii! (Ăsta să fi fost firul logic al brain-stormingului verde?)

Şi ăia îţi dau şi o cafea după şi îţi cer şi scuze că nu s-au gândit să se pună la masa discuţiilor cu tine înainte să-ţi treacă prin cap să le distrugi ceva. Că deh, cum spunea o purtătoare de cuvânt a unei puternice organizaţii ecologiste internaţionale într-un interviu la Radio România Cultural, activiştii simt că muzeele nu fac destul pentru a-şi pune la dispoziţie influenţa pe care o au în societate pentru conştientizarea problemelor climatice. Da, precum ştiţi, în Europa, după Faceboook, surclasând Twitter şi luând în ultimele luni locul TikTok, conduce în topul celor mai relevante reţele mass-media marele consorţiu al muzeelor de artă. Practic asta le-a făcut o ţintă şi este normal, dacă nu îşi asumă rolul lor primordial de platformă militantă în societate!

Kerstin Thomas, profesoară de istoria artei la Universitatea din Stuttgart, conștientă de impactul imaginilor și a rețelelor de socializare afirma, referindu-se la acțiunile activiștilor de mediu: „Dar nu le putem aproba mijloacele. Arta este luată prizonieră pentru o cauză cu care nu are nicio legătură.”, „(…) tablourile nu întruchipează puterea, nu sunt răspunzătoare de criza climatică”.

Şi te-ai întreba, deşi nu are sens, pentru că intuim instinctiv răspunsul: scopul unor astfel de acţiuni se măsoară în metri cubi de emisii de dioxid de carbon, grade celsius, tone de alimente sau like-uri? Dulcele vertij al faimei din epicentrul unei dispute globale, care înfierbântă capete degrabă vărsătoare de alimente, va mai afecta oare şi alte capodopere? Alex de Koning, purtător de cuvânt Just Stop Oil, organizaţie „pacifistă şi non-violentă”, răspunzând într-un interviu pentru euronews.culture în legătură cu acuza că aceste acte sunt „vandalism detestabil”, a râs, afirmând: „Dacă aş primi un pound pentru fiecare dată când cineva m-a întrebat asta, mi-aş permite factura la energie!” Lol, ce să zic.

„Ce valorează mai mult, arta sau viața?” Chiar aşa, nu ştiaţi că astea erau opţiunile? Mergeţi la muzee, vedeţi cât mai puteţi aceste artefacte materiale ale artei universale. În curând sufletul societăţii (cultura) va fi curăţat de ele şi va fi înlocuit, cine ar fi crezut, doar de sloganuri.

Ce ironie, tineri ecologişti au reuşit să transforme arta în gloanţe.

Dinel Dumitru Teodorescu 21.11.22 IC17