Utopia

Toată lumea a auzit măcar o dată despre ciudata tradiţie de Crăciun din Islanda (insula aia de 103.000 km² pe care s-au împrăştiat ceva mai mult de 360.000 de oameni). Jólabókaflóðið/Potopul cărţilor de Crăciun e o tradiţie care a început în 1944 şi marchează începutul sezonului de sărbători. Fiecare gospodărie islandeză primeşte gratuit Catalogul anual al cărţilor publicate în Islanda. Se analizează şi se cumpără cărţi cadou. Aşa a devenit cartea cel mai popular cadou de Crăciun în Islanda. Cârcotaşii vor strâmba din nas. Că au început tradiţia în timpul războiului, când hârtia era printre puţinele produse neraţionalizate şi accesibile. Că ce altceva să facă, săracii? Adevărat. „Ce altceva să facă în iernile lungi, vremea e cum e, nu aveau TV în Iulie (până în 1983) şi nici în zilele de joi (până în 1986). Cititul şi împărtăşirea opiniilor despre ce au citit a devenit sport naţional.” spunea Bryndís Loftsdóttir, directoarea adjunctă a Asociaţiei Editurilor din Islanda, într-un interviu în 2015.
Conform unui studiu din 2013, realizat de Universitatea Bifröst, jumătate din populaţia Islandei citeşte cel puţin opt cărţi pe an, 93% din populaţie citeşte cel puţin o carte pe an, 3,2% din populaţia angajată lucrează în domeniul cultural. Un sondaj realizat de Centrul pentru Literatură Islandeză în colaborare cu alte şase instituţii din sectorul literar, publicat în noiembrie anul acesta, arată că o treime din populaţie citeşte în fiecare zi, femeile citesc mai mult decât bărbaţii, persoanele în vârstă citesc mai mult decât tinerii. Sondajul mai arată că islandezii citesc în medie 2,4 cărţi pe lună, că a crescut atât numărul persoanelor care nu au citit niciodată cât şi numărul persoanelor care citesc foarte mult, dar şi faptul că numărul celor care fac cadou cărţi a scăzut faţă de anul trecut.
Se spune că tradiţia nu constă doar în oferirea de cărţi cadou, ci şi lecturarea cărţii pe care ai primit-o în chiar ziua de Crăciun. Zâmbesc şi nu pot să nu mă gândesc cum pentru unii asta nu e sărbătoare, ci pedeapsă.
Nu voi face comparaţie cu studiile despre consumul cultural în general şi cel de carte în particular de pe meleagurile noastre. Mi s-a transmis în cască că nu ar trebui să întristez pe nimeni (nici măcar pe mine) în ultimul număr de Insert Cultural de anul acesta.
Aleg să mă refugiez în acest vis frumos, în liniştea pe care mi-o oferă imaginea Crăciunului islandez, cu împăcarea gândului că se poate şi aşa.
Luana Popa

P.S. Vă dorim ca în anul 2023 să citiţi cel puţin o carte, să mergeţi cel puţin o dată la teatru, să vedeţi cel puţin un film de artă, să descoperiţi cel puţin un artist nou, să vă emoţionaţi citind cel puţin o poezie şi să reuşiţi să duceţi la îndeplinire cel puţin unul din lucrurile din lista de promisiuni pentru anul nou.