Ce rămâne Pentru mine, Festivalul Intenaţional Zilele Teatrului Matei Vişniec deschide o sezonul festivalurilor de teatru. O serie de bucurii, lucruri aşteptate şi neaşteptate. Întâlniri revelatorii, întalniri din care înveţi, reîntâlniri. Energii creatoare, care inspiră, care nasc noi idei, noi proiecte. Pe perioada festivalului, prin Insert în festival, am ţinut să împărtăşim marile bucurii. Festivalul s-a încheiat. Forfota evenimentelor se
Ce părere aveți de instalația video a lui Mihai Nistor? Păi cum nu ați văzut-o? Haideți, nu-mi mai povestiți ce ocupați sunteți. Că de astea tot aud. Mergeți cât mai este! Fără scuze, că ne-am săturat. Dacă era ofertă la supermarket vă învoiați o oră de la serviciu. Zât! Să nu aud! Încolonarea și mișcarea! Numai scuze și iar
Liniştea. Ce cuvânt uşor. Ce cuvânt eliberator. Câtă însemnătate ascunde în el. Tăcere. Calm. Tihnă. Bucurie. Odihnă. Pace. Dar toată, toată liniştea din lume
Dacă în Insert în festival (2) vă băteam la cap să mergeți la conferințe, că acelea sunt/pot fi the real deal când vorbim de munca cu neuronii și că acestea îi pot scutura în mod foarte plăcut sau gâdila agreabil, ei bine, nu pot să nu pun accent pe încă un tip de eveniment, altul decât teatrul, care
„Grijania ei de vreme” Spectacolul Tata în regia lui Slava Sambriş este unul dintre spectacolele a cărui prezenţă în festivalul de la Suceava îmi produce o reală bucurie. O poveste aparent simplă şi uşor recognoscibilă. Personaje uşor de identificat care ne vorbesc despre lucruri pe care le ştim, le-am trăit. Pare că îi şi recunoaştem ca pe unii pe care
Un decor minimalist. O fereastră mare. O masă. Scaune. Culori calde, nuanţe alunecând discret din alb prin cremuri lăptoase sau bejuri cafenii. Un univers vizual care pare o fotografie sepia de familie în care personajele se desprind rând pe rând redesenând istorii ale personajelor cu căldura evocării familiare a poveştilor trăite, povestite, auzite şi reauzite. Un refugiu în
Ce te faci? Ce te faci când mori pentru Patrie şi Patria nu are grijă de morţii ei? Ce te faci când ai crezut în Victorie şi ai murit fără ea? Sau nu ai crezut în Victorie, dar ai murit pentru ea? Sau ai sabotat Victoria şi tot ai murit? Sau ai fost erou. Sau ai fost laş. Sau
Modulul de spectacole lectură al FITS este unul dintre cele mai interesante module ale conceptului festivalului, modul intrat în parteneriat și cu Teatrul Național Radiofonic. În acest modul se montează spectacole lectură pe texte dramaturgice de autori contemporani, texte care sunt strânse într-o Antologie editată anual, o resursă inestimabilă de prospețime pentru industria teatrală. Ei bine, acum 2 ani,
E oficial ! A început festivalul! Nu e cu artificii de alea de Revelion, ci de alea mentale. Şi dacă tot vorbim de artificii mentale, vreau să atrag atenţia asupra celor mai neaşteptate dintre ele. Nu vă povestesc despre spectacole extraordinare, despre actriţe şi actori superbi, regizori, compozitori, scenografi, gânditorii de lumini geniali, nu despre astea, partea glamour. Asta
Cel mai greu îmi e să scriu despre spectacolele care mă emoţionează, care stârnesc ceva în mine. Poate că e sentimentul de vulnerabilitate. Şi când spun/scriu asta, mă refer la momentul în care deschid această sensibilitate a mea către ceilalţi. Când construcţia spectacolului se împleteşte cu construcţia mea, când povestea lui trece prin filtrul meu, ceva din mine