Ce părere aveți de instalația video a lui Mihai Nistor? Păi cum nu ați văzut-o? Haideți, nu-mi mai povestiți ce ocupați sunteți. Că de astea tot aud. Mergeți cât mai este! Fără scuze, că ne-am săturat. Dacă era ofertă la supermarket vă învoiați o oră de la serviciu. Zât! Să nu aud!

Încolonarea și mișcarea! Numai scuze și iar scuze. Așa nu facem revoluție! Rămânem în bula noastră mică și ne felicităm unii pe alții pentru toate nimicurile.

Am vrut să spun ca instalația audio-vizuală a lui Mihai Nistor este o superbă reflecție asupra mecanismelor istoriei. Stai. Dacă va iau așa, iarăși vă pierd. Nu e despre istorie. Asta e interpretarea mea. Și e scurt. Și e foarte amuzant. Și e foarte puternică. Și e foarte bine făcută, cu ajutorul actorilor noștri de la TMMVS, care și-au împrumutat vocile și patosul Revoluției! Și e pornită de la un text de Matei Vișniec. Și e o narațiune așa de frumoasă despre societate. Sau despre artă, unde sunt, ca în toate revoluțiile, așa de mulți entuziaști și atât de puțini practicanți. Sau despre manipulare? Sau despre comunism? Sau despre oameni? Hai mergeți și vedeți și-mi spuneți. Că nici eu nu mai știu! Experiența sonoră se trăiește atât de intens că îți împrăștie și amestecă toate gândurile în cap. E cu adrenalină ca la concertele rock și cu claritate și simplitate estetică de fanatic al vizualului.

La Uzina de Apă în curte, Sâmbătă între 15.00 și 18.00. O hală goală cu un video-proiector, cum intri pe dreapta. Proiecție în loop. Precum istoria. Dar e scurtă, nu vă speriați. La fel de scurtă ca entuziasmul revoluțiilor.

Dinel Dumitru Teodorescu