Periferii culturale

Termenul de periferie, care desemnează „zona situată la margine în raport cu centrul sau cu un punct de referinţă”, induce sentimentul de lipsă, de sărăcie, de decalaj. Dacă îi alăturăm şi termenul cultură, pare că luăm lucrurile în desuet. Cultura tindesă fie (în mentalul colectiv) apanajul elitelor, al centrului, al grandiosului, al unor nume care au intrat deja în istorie şi au fost într-un fel sau altul deja validate ca valori, nicidecum al contemporanului, al localului, al periferiei.

Transparentizarea zonelor limitrofe, a orașelor (mici) de periferie, așa cum e și Siretul, recuperează și pare că reușeşte să implementeze tot mai mult un proiect cultural urban coerent care în ultimii patru ani au supus atenției publice intervenții culturale diverse: de la recuperarea memoriei istorice la noi modalități artistice de exprimare fie în spații convenționale, dar mai ales în cele neconvenționale. Astfel de locuri, precum orașul Siret, au devenit în ultimul timp tot mai conștiente de virtuțile lor creative și de faptul că posedă tot mai mult o forță extraordinară de construcție culturală, bazându-se pe un întreg bagaj moștenit şi nepus suficient în valoare.

Probabil că sentimentul solidarității pe care acest spațiu l-a sedimentat în ultimele luni e unul moștenit cultural tocmai dintr-un exercițiu al toleranței exersat într-un loc în care de câteva sute de ani conviețuiesc, într-un parteneriat mai mult decât rezonabil, un număr important de etnii care și-au lăsat amprenta în procesul de estetizare a unui oraș cu năzuinţe cosmopolite, deschis contextelor culturale extravagante.

Centrul Cultural din Siret e unul dintre actorii culturali din județul Suceava al cărui rol (programatic acelaşi pentru toate instituţiile de acest gen) este anticiparea, propunerea, formarea și rezolvarea nevoilor culturale ale zonei, apelând de cele mai multe ori la parteneriate, în sensul implicării unor actori culturali profesioniști și a armonizării cu spaţiul destinatar a unor modele de bună practică externe. Modele în care intervențiile culturale dezvoltă proiecte care să implice activ comunitate.

În această viziune trebuie scoase în evidenţă atelierele de regenerare emoțională DizArt. Singurele în acest format din țară, dezvoltă anual platforme pentru peste 900 de copii, antrenându-i în activități diverse, de la gătit cu profesioniști la diverse colțuri tematice: handmade, story, teatru forum, drumeții, etc. Pe lângă ele evenimente devenite tradiţionale, precum Festivalul Folkever, care anul viitor va ajunge la ediția a XV-a (un tip de festival standard pentru toate comunităţile mici, la fel de comun precum zilele oraşului), tabere tematice pentru tineri, rezidențe artistice (deja mai îndepărtat de foaia de parcurs comună a centrului cultural standard), stagiuni regulate de muzică clasică și teatru pentru copii (absolut ieşit din comun), expoziții de artă contemporană, schimburi de experiență (deja extravagant), la spectacole experimentale de dans contemporan, muzică și lumini (contemporan este deja exagerat pentru comunităţile mici, dar şi experimental! Deja riscat).

Centrul Cultural din Siret pare să înţeleagă că menirea unei instituţii de cultură este aceea de a crea o comunitate în jurul său, o comunitate pe care să o crească şi să o dezvolte printr-o ofertă de produse culturale şi artistice variate şi ţintite. Şi mai ales lăudabil e că înţelege piramida nevoilor umane şi că instituţiile de cultură sunt şi ele actori sociali, nu monumente adormite. Dovadă sunt evenimentele ce urmează în această perioadă, dedicate categoriilor vulnerabile: Moş Crăciun pentru fiecare copil şi Să ne colindăm bătrânii. Proiectul Moş Crăciun pentru fiecare copil din oraş (realizat de Centrul Cultural Siret în parteneriat cu câteva ONG-uri locale şi oameni care se alătură şi susţin activităţile centrului) urmăreşte ca un număr considerabil de copii din grupuri vulnerabile să beneficieze de câte un cadou de Crăciun. În proiectul Să ne colindăm bătrânii!, grupuri de copii şi elevi ai atelierului de Muzică din cadrul Centrului Cultural Siret vor merge să-i colinde pe bătrânii aflaţi în locuri în care accesul este dificil, încercând astfel să reducă sentimentul de izolare şi să aducă bucuria întâlnirii şi a apartenenţei la comunitate.

Siretul cultural și artistic a parcurs în anul 2022 un întreg traseu menit să estetizeze şi să reîmprospăteze atmosfera urbană, a încercat să acceseze mediul academic prin organizarea de dezbateri și conferințe, şi înţelege antrenarea componentei culturale în proiecte majore de regenerare urbană.

Luana Popa