Omul Poveste
George Banu este imaginea mea despre iubire şi generozitate, despre prietenie sinceră, despre descoperire şi curiozitate, despre bucuria cunoaşterii, despre însoţire. Cum adesea o spunea, era un însoţitor. Acest Horaţio legendar, martorul istoriei artei şi teatrului, făcător de istorie la rândul său. Însoţitorul unor mari oameni, dar la fel de mult un însoţitor al nostru, al tuturor celor care l-am cunoscut şi care am avut privilegiul de a-i fi, într-un fel, aproape. George Banu este acea întâlnire esenţială şi providenţială care schimbă vieţi. Pe a mea a schimbat-o.
George Banu este Omul Poveste care te face să cunoşti lumi îndepărtate şi oameni legendă. Prin ochii lui, prin cuvintele care descifrau o lume trăiai un spectacol, o viaţă de om, aşa cum copiii, ascultând poveşti, trăiesc aventurile şi devin eroi pentru o clipă. Prin căldura cu care îşi povestea prieteniile din lumea teatrului, deveneai la rândul tău părtaş acelor prietenii. Te împărtăşeai din poveste şi o trăiai aievea. Este în acelaşi timp Omul Sinceritate, Omul Prietenie. Prietenia aia adevărată care te susţine, care te mângâie şi te laudă, dar care nu pregetă să te aducă cu picioarele pe pământ atunci când îţi pierzi busola, care se bucură cu tine şi care se întristează alături de tine şi care aşteaptă răbdător şi entuziast să vadă următoarea înflorire miraculoasă. George Banu este Omul Iubire, care oferea cu o generozitate urimitoare timp din timpul lui, cuvinte magice, joie de vivre. Am trăit alături de George Banu bucuria întâlnirii, a alergatului împreună spre un spectacol sau altul, bucuria regăsirii după un spectacol şi bucuria schimbului de priviri, bucuria împărţirii unui şniţel vienez gigant şi a poveştilor din jurul lui.
Păstrez în mine, acum când nu mai împărţim aceeaşi lume, emoţia primului autograf, primei conversaţii, căldura primei revederi şi a tuturor celor care au urmat, sfaturile şi întrebările, învăţăturile, schimbul de daruri, prietenia şi vocea pe care o regăsesc şi în paginile tipărite.
„Acum suntem departe unii de alţii. Dar amintirile sunt un bun pansament contra melancoliei. Cu afectiune, G”