Bineînțeleles că de capitala culturală vorbim, că doar nu credeați că scapă. În sfârșit a început. Da, știm, Timișoara e departe și bănățenii trăiesc în profunda eroare că ei sunt fruntea, ignorând faptul că Bucovina e adevarata … Nici nu are sens să continui, că știți voi mai bine. Doar noi …

Stați liniștiți, George Roșu este la Timișoara să îi sfideze. Că ce mare lucru e să fii capitală europeană?

Câteva zeci de milioane de euro (vreo 34 milioane prin Ministerul Culturii) veniți pentru organizarea evenimentelor (vreo 10 mil Eur) și investiții (vreo 24 mil Eur). Observați proporțiile. Am început cu banii, pentru că e cel mai comun punct de pornire când dorești să atragi atenția că ceva merită. Plus cecul de 1,5 milioane Eur Premiul Melina Mercouri acordat de Comisia Europeană Programului Cultural Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii. Nu-i rău, nu?

Peste 100 de oficiali de rang înalt din 41 de ţări prezenţi la Timişoara în weekendul deschiderii oficiale, weekendul trecut adică. În afară de cele din Romania, de presă, echipele tehnice, artiști, echipele suport ale acestora și vizitatori. Realizați ce weekend a avut industria Horeca bănățeană? Și nu vreau să induc panică, dar așa le va fi tot anul. Realizați ce impact are acest aflux de vizitatori pentru agricultură, transporturi, absolut toate tipurile de servicii, industriile creative, construcții și câte alte domenii? Ți se cam blochează mintea, nu? Să întrebăm Sibiul. Ei au fost primii și propulsia pe care anul de Capitală Europeană a Culturii le-a dat-o în 2007 nu și-a pierdut suflul nici până astăzi, învățându-i cum se fac bani grei prin promovarea culturii la nivel mare.

Realizați oportunitățile create de nivelul acesta de întâlniri? De la artista franceză care se îndrăgostește de profesorul timișorean și se mută cu toată arta și taxele ei în România până la responsabilii de la Primărie care, dacă nu o făceau deja, trebuie să învețe să vorbeasca frumos și să dea relații eficient, neștiind dacă amărâtul din fața lor e un pârlit de turist sau un ștab incognito de la București. Ce poate fi dobândit în urma întâlnirii față în față a mii de artiști ori din interacțiunea a zeci de instituții! Know-how care propulsează un oraș cu zeci de ani înainte. Simpla creare a Centrului de Proiecte al Municipiului Timişoara, instrument de implementare a Programului Cultural Timișoara 2023, arată cum un astfel de titlu este o imensă oportunitate: obligă autoritățile să implementeze instrumente cu adevărat funcționale și să acceseze know-how eficient, nu tradiționalele centre culturale care nu fac decât să organizeze spectacole folclorice de zilele orașului și expoziții prăfuite, relevante doar pe hârtie.

Și, cel mai important aș zice, să o facă în mai puțin de un secol. Ori să nu credeți că bănățenii au muncit ca albinuțele de când au fost declarați câștigători ai titlului de capitală europeană. Că și ei sunt români (maghiarii, sârbii și nemții din Timișoara s-au dat și ei pe brazda dulcelui trai, ca cetățeni ai României care sunt). Așa că au sărbătorit static câțiva ani (din 2015) și numai datorită pandemiei, care le-a permis amânarea cu un an a programului, au reușit să încropească treaba asta la timp. Și dacă nu era musai să o facă, cât credeți că le mai lua?

Și ia gândiți-vă că sunteți timișorean și mergeti la serviciu, la firma de tâmplărie PVC la care lucrați. Păi, știind că sunteți locuitor al capitalei culturale europene, nu vă simțiți mai inteligent, mai tolerant, mai deschis, mai împăcat cu sine știind că ți-ai luat locul cuvenit în lume? Și când iei pauza de țigară, în loc să te holbezi dus pe gânduri la un șanț din șantier, te uiți la vitrina de vis-a-vis la niște ciudățenii de artă contemporană. Să nu îmi spui că nu te pune pe gânduri mai mult decât șanțul cu care erai obișnuit! Poate chiar începi să meditezi la beneficiile multiculturalismului. Oricum vei spune șefului că nu ați terminat lucrarea pentru că ați ajuns târziu la locație din cauza traficului infernal. Cu toți turiștii ăștia … Și până se termină anul tot prinzi câte vreo lucrare pe lângă o expoziție cu nuduri sau pe lângă teatru, unde ies actrițele la fumat în costumele de scenă între repetiții. Eu vă spun, nu este locuitor al unei capitale culturale europene care să nu iasă în vreun fel câștigat din afacerea asta.       

Că Brâncuși, că Brauner, că o mie alte expoziții relevante, asta e la îndemână tot timpul.

Mai că mă mănâncă puțin invidia. Eu știți ce zic? Ia hai să ne facem toți concediile anul ăsta la Timișoara! Să îi colonizăm. Furăm toate ideile bune și ne batem joc de cele nasoale. Pentru că, dincolo de faptul că, precum se știe, Bucovina e cea mai cea, poate n-ar strica să ne umflam piepții cu merite contemporane și nu cu cele ale strămoșilor sau, mai ironic, ale unor imperii apuse și străine. Și tura următoare să punem noi de o capitală europeană. Pe merit, că pe discurs suntem prea mici ca să ne iasă. Ce ziceți? Joc de picioare și de creier, să fim bine antrenați în 10 ani! Începeți cu pagina 2 din Insert Cultural, apoi 3, apoi 4, apoi Timișoara. Și nu numai.