Da, ştiu, e cel mai bun titlu pe care l-am avut până acum. Şi asta pentru că nu e al meu. (Am auzit dezamăgirea, să ştiţi !) E al lui George Roşu. Dar sunt şi eu foarte inteligent pentru că am puterea să recunosc (se pune, nu?) şi foarte român pentru că folosesc cuvintele altuia fără ghilimele.

Ştim că cea mai citită pagină a Insertului cultural este pagina a treia, a lui George Roşu, care este foarte leneş şi numai de aceea surprinde chestii esenţiale cu atât de puţine cuvinte. Că altfel s-ar revărsa peste voi cu şuvoiul de cuvinte cu care vă chinuim noi ăştialalţi, cei harnici! Da. Nu din instincte grandomane sau pentru că nu suntem în stare să bijuterim la cuvinte până ne iese dintr-o singură propoziţie. Nu!

Ei bine, am pornit să vorbim despre expoziţia lui George Roşu inaugurată vinerea trecută la Institutul Francez din Timişoara şi, ca în orice discurs de lansare a unei expoziţii, încă nu am spus nimic despre ea, ci am bătut câmpii despre noi, cinstiţii invitaţi. Nu râdeţi, că şi asta a fost intenţionat, ca să aveţi sentimentul ăla bun de la vernisaje, când prezentatorul povesteşte câte o oră despre el, ce crede el şi că şi el ar fi făcut, dar nu a apucat, fără să amintească expoziţia pe care o vernisează. Acel sentiment din cauza căruia nici nu vă mai duceţi la vernisaje.

„Sfaturi, propuneri şi exerciţii pentru ieşit din contur” este ultima expoziţie a lui George Roşu. Poate o vom aduce şi în Suceava la un moment dat (pretext pentru a ne lăuda că Asociaţia Un Concept Luna îi este partener), dar nu suntem siguri.

Nu suntem siguri din cauză că autosuficienţa nu a găsit niciodată teren fertil în Bucovina! Contururile noastre sunt într-adevăr inamovibile, dar sunt foarte largi şi confortabile. Nu avem de ce să le depăşim sau, mai rău, să le evadăm. (Plus că unora dintre noi doctorii le repetă insistent că depăşirea conturului se va solda realmente cu ieşirea finală.) Nu suntem siguri şi din cauză că ciorba noastră este cea mai bună. Iar când o tot reîncălzim ne ţinem de fapt de tradiţii. Măcar că noi acceptăm uşor sfaturi şi propuneri. Deci cumva o expoziţie cu aşa un titlu nu ne-ar putea trezi interesul. Ar fi de văzut mai mult pentru că e frumoasă şi haioasă. Decât de altceva.

Dar rămâne problema esenţială, subtitlul, prost ales de către artist : „+ desene pe care o să vrei să le furi.” Gratuit instigator la delicte, s-ar putea să ne lase fără posibilitatea fizică de a mai vedea expoziţia la Suceava! Dacă ni se va răpi această posibilitate, măcar un teaser să vă dau (în plus faţă de pagina 3). Unul dintre desene întreabă: “Ce culoare are Arta?”. Răspunsurile posibile nu vi le pot dezvălui, dar ştiu că mulţi ar fi tentaţi să răspundă: „Felicitări!”

Dinel Dumitru Teodorescu