Un decor minimalist. O fereastră mare. O masă. Scaune. Culori calde, nuanţe alunecând discret din alb prin cremuri lăptoase sau bejuri cafenii. Un univers vizual care pare o fotografie sepia de familie în care personajele se desprind rând pe rând redesenând istorii ale personajelor cu căldura evocării familiare a poveştilor trăite, povestite, auzite şi reauzite. Un refugiu în memorie, unde până şi cele mai dramatice întâmplări îşi păstrează culoarea caldă pentru că sunt acolo oamenii cu căldura şi iubirile lor. Frica, dezamăgirile, frica, moartea îşi ascund intensitatea într-un spaţiu şi timp care există doar în memorie. Iarna, Kathi şi un umor fin, deştept leagă tablourile memoriei. Un du-te vino care ordonează călătoria în timp din 1989-1990, în 1944 -1945 şi înapoi în 2006-2007. Povestea unei familii, trei generaţii care au traversat istoria şi au încercat să supravieţuiască presiunii zdrobitoare a totalitarismului, a războiului. Contextul istoric şi modul în care acesta desenează traiectoria destinelor sunt subtil şi delicat puse în valoare prin absenţa obiectelor şi construirea atmosferei din mişcare, relaţii şi situaţii: invadarea spaţiului intim al căminului (frica de microfoane, constanta observaţie, maşina neagră), lipsurile, penuria şi restrângerea drepturilor, dominarea spaţiului de fereastra uriaşă care este în acelaşi timp închidere şi deschidere (pericolul este şi afară şi înăuntru, prin fereastră vezi şi eşti văzut în acelaşi timp, dar dincolo de fereastră este şi spaţiul călătoriei în speranţă, în visare, în eliberare, şi înapoi în amintire.

Dispariţii este un spectacol plin de candoare şi de luciditate. Nu ascunde şi nu mistifică, nu încarcă artificial şi sentimental nici povestea, nici personajele, ci le dă o viaţă reală (chiar şi celor morţi sau nenăscuţi) în care umorul şi dramatismul merg mână în mână.   O lecţie de istorie care-ţi rămâne, pe care o poţi înţelege, simţi, chiar mirosi. Ce miros are speranţa? Durerea? Dispariţia?

„Se spune că morții rămân atâta timp pe pământ cât cineva se mai gândește la ei.”

DISPARIȚII, de Elise Wilk. Teatrul „Andrei Mureșanu” Sfântu Gheorghe. Echipa de producție: Regia: Cristian Ban, Scenografia: Irina Chirilă, Animaţii: Ördög Gyárfás Ágota. Distribuţia: Costi Apostol, Sebastian Marina, Anca Pitaru, Elena Popa, Mădălina Mușat, Iulian Trăistaru