„Între revoluții (Between Revolutions)ˮ

Filmul Între revoluții (Between Revolutions) regizat de Vlad Petri poate fi văzut la Cilindru (Aleea Dumbrăvii nr. 10, Suceava), joi 5 decembrie de la ora 19. La proiecție și discuția ce va urma proiecției va fi prezentă scriitoarea Lavinia Braniște, care a semnat scenariul filmului împreună cu Vlad Petri.

Filmul urmărește povestea a două personaje și prin povestea lor două societăți, două pagini ale istoriei. Maria și Zahra s-au întâlnit la universitatea de medicină din București în anii ’70. Când posibilitatea unei schimbări politice în Iran devine o certitudine, Zahra se întoarce în țara ei, luând parte la evenimente, departe de prietena sa. În următorii 10 ani, singurul lor mod de a comunica e prin intermediul scrisorilor. Încadrate de două revoluții, cuvintele lor descriu lupta femeilor pentru a fi auzite, situația societăților trecute prin schimbări radicale și o prietenie care nu poate fi destrămată. Realizat în întregime din materiale de arhivă, majoritatea dintre ele necunoscute până acum, filmul reprezintă o poveste despre prietenie feminină, speranță și utopie.

Între revoluții (Between Revolutions) este o docuficțiune construită din materiale de arhivă legate de firul narativ ficțional al scrisorilor dintre cele două femei. Lavinia Braniște scrie aceste scrisori pornind de la documentarea realizată studiind dosare ale studentelor iraniene din arhiva Securității, din povești de viață, experiențe reale, completate cu  poemele Ninei Cassian ale lui Forough Farrokhzad (poetă și regizoare iraniană). Un film poem care pune în oglindă două regimuri dictatoriale diferite, patriarhale, care dictează printre altele rolul femeii în societate; două revoluții și energiile din jurul lor, frica și speranța, viața, dar și deturnarea acelui început mai bun, mai demn.

Un film care îți dă timp. Să reflectezi, să înțelegi. Timpul dintre trimiterea unei scrisori și așteptarea răspunsului.

Așteptarea, angoasa, speranța. Frica de ceilalți, de sensul cuvintelor, de tot. Interdicțiile. Libertatea devine palpabilă. Nu e doar un concept vag pe care-l fluturăm golit de sens atunci când avem totul și nu mai putem nici să ne imaginăm ce înseamnă lipsa lui.  Între revoluții e o scrisoare din trecut spre neuitare, dar și o scrisoare către un viitor incert. Libertatea nu e definitivă. E grea, vine la pachet cu confuzia, cu lupta zilnică de a lua decizii, cu responsabilitatea propriilor alegeri (și bune, și greșite), cu oboseala și dezamăgirea. Libertatea e un bun care se câștigă, dar pentru care trebuie să lupți constant. Nu ți se dă, dar ți se poate lua.

„Aș vrea totuși să pot hotărî eu, să nu mai depind de alțiiˮ îi scrie Maria Zahrei. Vocea ei, o portavoce.

Lavinia Braniște este autoarea romanelor Mă găsești când vrei (Polirom, 2021), Sonia ridică mâna (2019) și Interior zero (2016), acesta din urmă tradus în germană, polonă și spaniolă și adaptat pentru scenă în România (Centrul Replika) și Germania (Freies Werkstatt Theater Köln). Lavinia a scris texte pentru două spectacole de teatru, Visând glasuri (r. Nicoleta Lefter) și Exeunt (r. Bobi Pricop), și pentru cel mai recent film regizat de Vlad Petri, Între revoluții, premiat în secțiunea Forum de la Berlinale cu premiul FIPRESCI, în 2023. Regizorul Eugen Jebeleanu a ecranizat o adaptare a romanului Interior zero, care va apărea în 2025.

Vlad Petri este un regizor de film interesat de subiecte politice și sociale, adesea combinând imagini personale cu arhive oficiale. Filmele sale, aflate la granița dintre documentar și ficțiune, au fost prezentate și premiate în diferite festivaluri internaționale. Filmografia sa include: Între revoluții (2023 – lungmetraj), Același vis (2021 – scurtmetraj), Cerbul a trecut prin fața mea (2020 – scurtmetraj) și București, unde ești? (2014 – lungmetraj).

Luana Popa

Să întinzi mâna spre carte?

DUMITRU DINEL TEODORESCU

Ca să ce? Ce e de înţeles şi nu ştim deja? Nu spunea unul că suntem la capătul istoriei ? Păi şi asta nu înseamnă că în sfârşit nu mai trebuie să citim? Că “se ştie” tot ce era de ştiut? Adică gata, totul s-a spus, totul s-a scris, totul se ştie. Ce sens mai are să citim, dacă deja toate sunt vechi? Că dacă s-a făcut şi film ! E clar că erau vechi, că filmul durează. Iar dacă nu s-a făcut film înseamnă că nu merita. Adică slab textul. Pentru ce să pierzi timp citindu-l?

Ce să citeşti? Ştii programul la supermaket? Asta da, informaţie utilă. Şi jumătate sunt cifre. Ceea ce ajută. Dacă cealaltă jumătate ar fi emoticoane, ar fi mai uşor, dar nimeni la corporaţiile astea nu-şi face treaba. Un Sad face pentru Luni-Vineri şi un Happy face pentru sâmbătă şi duminică. E aşa greu? Îşi papă salariile lor grase şi nu sar cu ceva util pentru client. Pentru mine, clientul, că pe banii mei stau! De la 7 dimineaţa la 10 noaptea! Nu i-ar mai sătura Bunul! Dar dacă ai nevoie de ţigări de Crăciun nu-i găseşti deschişi, după ce ai băgat bani în fundul lor tot anul! Numai la benzinării, săracii! Şi la non-stop, că nu le-au închis pe toate. Probabil că fac bani grei, de muncesc non-stop! Eu nu m-aş băga, oricât mi-ai da!

Astăzi, de exemplu, jumătate din mailurile primite sunt cu programul de sărbători al firmelor partenere. Asta trebuie citit, că e pentru muncă şi e util! Că dacă ei nu lucrează, nu lucrăm nici noi. Ce să mai …! Nu ştii încă zilele libere de sărbători şi asta e stresant. Toţi patronii împing treaba ca înecaţii, de parcă iar i-a luat Crăciunul prin surprindere. Şi toţi amână până în ultimul moment să-ţi spună clar cum eşti liber de sărbători. Numai aşa, să te chinuie! “Că dările şi salariile trebuie plătite, chiar dacă vine Crăciunul. Şi toti furnizorii, că e final de an şi vine Craciunul şi la ei!” Aşa! Şi? Să vină, că suntem toţi creştini! Tocmai despre asta e vorba: când vine Crăciunul, eu de unde vin: de la birou şi mă blochez în trafic sau de la cumătrul şi mă blochez în numărul de cărări : )? Că e o diferenţă! Şi încă esenţială ! Cumva diferenţa dintre dreapta şi extrema dreaptă, dacă îmi permit să şi filozofez puţin.

Plus că astăzi s-au suprapus exitpolurile. Alt stress. Toată lumea numai despre asta vorbeşte, în loc să muncească, de parcă guvernul şi nu patronul le dă liber de sărbători! Bine, la mulţi guvernul o să le dea liber, că trebuie sa înceapă cu dreptul! Of, cum au unii noroc! Că pe patroni nu pot să îi oblige, că deh,  taxele alea trebuie să le plăteasca totuşi cineva. Măcar poate o primă, ceva … Dacă tot muncim şi în decembrie!

Hai că m-am luat iar cu vorba şi v-am pus la citit. Tot zic că îmi fac şi eu canal de TikTok! Vă cred că v-aţi săturat de atâta citit! La şcoală să citim! Tot noi, că profii au citit în facultate, şi-au făcut plinul! Părinţii voştri citeau ceva? Că parcă odată cu ţara, această grădină a Maicii Domnului, ne-au lăsat moştenire şi tot cititul şi socotitul din lume, tot ăla de n-au putut sau n-au vrut să-l facă ei! Sigur, noi să citim, iar ei la cules via, că tot pentru noi o fac! Off, ce m-am săturat. Eu n-am copii, dar dacă aş avea, nu i-aş pune să citească atâta. Ca să ce? A ajuns Cărtărescu în turul doi şi n-am aflat eu? Dar i-aş pune măcar să vadă filmele. Asta da. E chestie de cultură. Să vezi filmul şi altă pretenţie nu mai am de la tine!

Uite, eu nici de asta nu mai am timp. Îmi doresc foarte tare, dar nu am timp. Cu atâta muncă, când să mai văd şi filme? Mare noroc cu Tik Tok. Scurt, cuprinzător, percutant, informaţie pură! Ce atâta analiză, ce atâta vorbărie? Unii mai şi muncim, nu avem timp de romane. Uite, că veni vorba de romane, ştii ce aş citi? Theodoros al lui Cărtărescu. Ştii, eu am o slăbiciune pentru cultură! Timp nu am,  dar ce aş mai citi! Plus că e, cică, despre un român al nostru, slugă la el în ţară, care ar fi ajuns împărat în Africa! Dat naibii Cărtărescu, cum a ştiut el să simtă piaţa! Uite, dacă ar candida ăsta la Preşedenţie, eu l-aş vota! Ce interesant sună asta, Împărat al Etiopiei! Român de-ai noştri! Clar aş citi. Păcat că nu am când. Poate măcar să aştept să văd filmul.

Aştept, că doar nu mergem nicăieri.

Un pamflet de Dinel Dumitru Teodorescu