Greierul şi deficitul bugetului de stat

Ştiţi cum e, vine iarna şi te cuprind gândurile de furnică. Ce sens au greierii când se termină vara? Ne-au distrat ei, greierii (pentru că asta este dimensiunea în care gândim cultura, a divertismentului), dar când vine toamna, sau, mai rău, iarna, descoperim întotdeauna că sunt o povară.

Haideţi, nu vă supăraţi acum. Nu are nimeni nimic cu ei. Sunt chiar simpatici. Dar sunt ei utili? O întrebare pe care şi-o pun din când în cînd demnitarii. Este producţia imaterială producţie? O întrebare teoretică care i-a chinuit şi pe comunişti şi pe capitalişti. Şi unii şi alţii au zis că mai mult nu decât da, cu diferenţa că unii au învăţat să facă bani din ea, pe când alţii au trimis-o la autofinanţare. Ori orice manager luminat, mai ales unul de ţară, la cine se gândeşte prima dată când se gândeşte el la reduceri de cheltuieli? La cei mai puţin utili. Cei care papă buget dar, după minţi pragmatice, nu produc. Că dacă n-o atingi, se cheamă că este producţie? Aşa că orice reformă, revoluţie, restructurare sau eficientizare a Aparatului de Stat începe la cultură. Domeniul al cărui buget se doreşte a ajunge, în scenariile utopice ale Ministerului Culturii, la 1% în 2027. Din acest sub 1% din PIB se pot economisi sume colosale, care în mod sigur ar ajuta corectarea deficitului bugetar, nu-i aşa? Deficit bugetar situat peste 8% din PIB anul acesta. Adică undeva la 10 culturi naţionale. Dar să stăm liniştiţi, există un plan.

Deci cu certitudine vom auzi din nou în curând cum trebuie făcut un efort, inclusiv (sau mai ales) în cultură, pentru a salva ţara. Uneori mă întreb dacă ideile uneori ciudate (eufemism) cu care se joacă cei aterizaţi la vârful puterii nu sunt de fapt doar un instrument de negociere. Adică eu zic că trebuie să vă tăiem la buget, voi strigaţi că de unde, că ce nebunie, că nu se poate etc. Aude toată ţară cum ţipă greierii. Şi ajută, că ăştia sunt gălăgioşi. Tot omul îşi dă seama că stai puţin, dar ăştia fac numai scandal şi nu produc nimic. Iar dacă îi ameninţi că îi desfiinţezi cu totul, vor zice săru’mâna când le tai doar un 10%. Că adică ţara arde şi ăstora le arde de poezii! Ce dacă sunt creditaţi cu un aport în PIB de trei ori mai mare decât bugetul alocat ? Asta nu ştie nimeni. Să le taie, că nu e timp acum de balade!

Şi aşa se mai rostogoleşte un guvern peste eternitatea noastră. Ministrul Culturii, în cel mai fericit scenariu, îşi păstrează bugetul . Iar dacă chiar se pricepe (mai rar), mută banii de la unii care fac mai greu la unii care fac mai mult, pentru eficientizare. Sau prietenie, o valoare culturală căreia i se dedică festivaluri. Şi mai trec vreo patru ani.

Când, la patru ani, ne dăm seama cât e de groasă. Parcă nu era aşa groasă ultima tură. Şi începem să regretăm trecutul, o altă valoare tradiţională. Atunci ar trebui toţi barzii să dea cu chitara de pământ (oare heavy-metal-ul s-o fi inventat totuşi, şi el, tot în România?) şi să ţipe: VEDEŢI LA CE E BUNĂ CULTURA? Să creeze comunitate! Ca să mai învăţăm să vedem şi adevărul celuilalt, nu să ne spargem capetele sau să ne bucurăm când o fac jandarmii pentru noi. Ca să mai lăsăm din ură. Ca să ne mai punem pe gânduri. Nu să ne facă mai inteligenţi, mai cunoscători, mai de bun-simţ. Cu aia se ocupă Educaţia şi Învăţământul. Ci să ne facă oameni. Să ne facă să ne pese şi de alţii, nu numai de noi.

Când priviţi în jur şi nu ştiţi cum am ajuns să ne uităm aşa strâmb unii la alţii şi mai ales cum am ajuns să gândim aşa unii despre alţii, nu v-aţi dori să fi avut o armată de greieraşi care să ne tot împungă cu prostioarele lor ba din stânga, ba din dreapta, ba cu aia, ba cu ailaltă, îndelung şi nedureros? Nişte greieraşi care să se ocupe tot timpul cu repararea sufletelor, minţilor şi, mai ales, a fisurilor din societate? Că uite, vine câte o furtună şi prinşi aşa, cu muşuroiul numai crăpături, ne înecăm naibii în propria casă.

Ştiu că treaba cu vindecarea credeţi că e la alt Minister, la Sănătate. Nu e adevărat. Acela se ocupă cu vindecarea indivizilor. Cu asta, cu tratarea societăţii, se ocupă Cultura, în speranţa conturării unor adevăruri comune în jurul cărora să se strângă comunităţi. Comunităţi mai puţin influienţabile, mai empatice, mai sudate pe principii, nu pe interese de termen scurt. Comunităţi care să dea sens cuvântului Acasă. Dacă vreţi, Educaţia se ocupă de creier, Sănătatea de corp, iar Cultura de starea aceea greu de definit în care simţi că îţi pasă. O fi legat de suflet, o fi legat de minte? Cine ştie?

Cultura este starea omului de păsare. Păsarea devine, cu antrenament, deziderat, apoi nevoie. Dar vine cert cu o stare de bine care, ea în sine, ne face mai buni ca indivizi. Şi nu e asta o evoluţie, poate cea mai importantă? Pentru ca valorile în jurul cărora ne strângem să fie despre ce trebuie să facem noi ca să ne fie nouă mai bine şi nu despre pe cine ar trebui să împuşcăm ca să ne fie mai bine?

Doar zic. Cred că, pe zi ce trece, mă transform în greiere. Oricum, mai degrabă ne bazăm pe metamorfoze decât pe programul de stimulat greieri finanţat de la buget. Aşa că găsiţi-vă greieri la care să vă încălziţi în iernile astea care bântuie societatea românească. Numai căutările lor ne pot scoate din îngheţ.

Dinel Dumitru Teodorescu 

Despre alegeri

George Roşu

A alege, adică a selecta  varianta care îți place.

Acel „place” vine de la plăcere. Așadar a alege varianta care îți face plăcere.

Și ciocolata îți place, adică îți face plăcere. Ce altă mâncare îți face plăcere?

Poate e una pe care nu ai gustat-o încă? Ce zici de niște picioare de greieri în fresh de otravă de șarpe proaspăt stors?

Te strâmbi? Dacă da, citește mai departe.

Poate tu ești unul dintre aceia care când merg în concediu într-o țară exotică refuză să încerce o mâncare de care nu au auzit și sfârșesc tot cu o tava de Mc.

Nu e cea mai rea opțiune și nu suntem aici să judecăm ce mesteci (poate doar de ce ai ales să mesteci ceea ce mesteci), ci ca să probăm un argument.

Ai răbdare, că imediat vine.

Așadar, dacă ai gusta o mâncare nouă, nu neapărat greieri (glumeam, dar există și se mănâncă), s-ar numi că îți cultivi plăceri noi, nu?

Acel „a cultiva” e un termen folosit și în culturile (ai observat cum am băgat cuvântul Cultură aici?) din agricultură, da, și urmează din nou o analogie.

Cultura se cultivă, dar se cultivă dacă ești curios și deschis și dacă ai ocazia. Nu e vina ta că ai ales fresh-ul de șarpe, dar acum ai murit. Oamenii te vor considera pe bună dreptate un prost. Un idiot care s-a otrăvit singur. Prostule!

Aici voiam să ajung: Odată întors în satul natal, plăcerea ta va fi una mai cultivată (cultă – iar cultură și aici. Vezi cum se leagă treburile?) decât a vecinilor tăi, iar data vitoare când vei alege sau vei vota pe cineva (ai văzut cum cultura este și politică și nu doar despre frumos și picturi cu flori în vază?), poate vei alege mai cultivat. Și nu doar atât. Le vei putea povesti vecinilor tăi ce mâncare deosebită ai găsit tu pe unde ai umblat. O să te creadă marele Indiana Jones. Și pe lângă ei chiar o să fii.

Treburile devin mai complicate cu cât mai multe meniuri primești. În timp vei alege să nu mai guști ceva nou doar din curiozitate, ci și dintr-un sentiment de om se știință care compară rezultatele unor experimente. Tot în timp vei învăța să intuiești gustul și rezultatul de după gustat.

Acum, în limitele bunului simț (și e ironic că și ăla se educă și se cultivă): asta nu înseamnă să guști orice prostie. Dar, ca să îți dai seama dacă e sau nu o prostie și mai ales dacă e sau nu otrăvitoare ar trebui să ai gustul (că de acolo vine plăcerea) cultivat.

În încheiere trag o concluzie care nu îmi face plăcere: oricine poate vota, pardon, alege fresh-ul de șarpe.