Puful de păpădie se răspândeşte în lume. Visul lui capătă rădăcini şi se împlineşte pe acolo pe unde l-a purtat vântul. Dar se şi întoarce.Magia nu stă în numere, deşi şi numerele vorbesc câteodată, ci în bucuria cu care participanţi din ediţiile trecute se întorc sau transmit mesaje de departe. Anul acesta doi dintre traineri sunt foşti participanţi
De ieri aerul s-a schimbat puţin. Planetele s-au aliniat şi vestea pe care o aşteptam de trei ani a venit. A început Magic Fest, ediţia cu numărul 12. Ar fi fost 15 dacă pandemia nu şi-ar fi băgat coada şi nu ne-ar fi dat vieţile peste cap. Dar gata cu regretele. A început Magic Fest. E cu veselie,
Ajungi. După şase sau şapte ore de drum. După cum ţi-e norocul. Cu maşina. Pe drumurile patriei. Frumos. Peisaj. Dealuri. Păduri. Berze. Cal. Asculţi ştirile. Mai afli câte ceva. Îţi faci planuri. Îţi aminteşti prima dată. Primul val de emoţie. Prima luptă cu oboseala. Prima luptă cu tine. Mai ales când trebuia să alegi. Cum să alegi? E
10 pentru FILM la TIFF, 2023 (Luana Popa, un interviu cu Cătălin Ştefan Mîndru) Anul acesta actorulMîndru Cătălin Ştefan de la Teatrul Municipal Matei Vișniec Suceava a fost selectat în programul 10 pentru film, un program susținut de TIFF (Festivalul Internațional de Film Translivania), program ce își propune să promoveze actori profesioniști în industria cinematografică. Networking adică. De cel
Ce rămâne Pentru mine, Festivalul Intenaţional Zilele Teatrului Matei Vişniec deschide o sezonul festivalurilor de teatru. O serie de bucurii, lucruri aşteptate şi neaşteptate. Întâlniri revelatorii, întalniri din care înveţi, reîntâlniri. Energii creatoare, care inspiră, care nasc noi idei, noi proiecte. Pe perioada festivalului, prin Insert în festival, am ţinut să împărtăşim marile bucurii. Festivalul s-a încheiat. Forfota evenimentelor se
„Grijania ei de vreme” Spectacolul Tata în regia lui Slava Sambriş este unul dintre spectacolele a cărui prezenţă în festivalul de la Suceava îmi produce o reală bucurie. O poveste aparent simplă şi uşor recognoscibilă. Personaje uşor de identificat care ne vorbesc despre lucruri pe care le ştim, le-am trăit. Pare că îi şi recunoaştem ca pe unii pe care
Un decor minimalist. O fereastră mare. O masă. Scaune. Culori calde, nuanţe alunecând discret din alb prin cremuri lăptoase sau bejuri cafenii. Un univers vizual care pare o fotografie sepia de familie în care personajele se desprind rând pe rând redesenând istorii ale personajelor cu căldura evocării familiare a poveştilor trăite, povestite, auzite şi reauzite. Un refugiu în
Cel mai greu îmi e să scriu despre spectacolele care mă emoţionează, care stârnesc ceva în mine. Poate că e sentimentul de vulnerabilitate. Şi când spun/scriu asta, mă refer la momentul în care deschid această sensibilitate a mea către ceilalţi. Când construcţia spectacolului se împleteşte cu construcţia mea, când povestea lui trece prin filtrul meu, ceva din mine
Dialoguri #3 Dilek: Precum ştie toată lumea, primul pas şi cel mai greu de făcut în artă şi cultură este crearea unui public. Pentru aceasta este nevoie a se trata şi dezvolta nevoia căutarii de sens a omului captiv în pătrăţica sa limitată de viaţă. Din acel punct se creează o piaţă şi nevoia de conţinut. Conţinutul, confruntat cu
Acum foarte mulţi ani, nişte oameni care nu prea aveau ce face (că nu aveau nici telefon fix, darămite smartfoane sau smarttelevizoare) şi care nici nu se zbăteau prea mult cu supravieţuirea s-au apucat să scrie, să facă teorie, să facă cutiuţe şi sertăraşe în care să îndese deampreunelea cu definiţii şi exemple de ce e una şi