Facem ce spun ele?

Şi pentru că încă nu v-aţi săturat, ei bine, iată un nou Festival. Festivalul de regie Cătălina Buzoianu, organizat de Teatrul Naţional Iaşi, festival de teatru feminin, are loc între 7-11 Septembrie. Dacă vă întrebaţi ce este aceea teatru feminin, ei bine, ne-am întrebat şi noi. Citiţi Interviul pe fugă, pentru că Oana Borș, curatoarea acestui festival, este mult mai articulată şi mai eficientă în definirea clară şi, în acelaşi timp, subtilă, a unor astfel de concepte ce par clare, dar rămâi întotdeauna uimit de cât de departe este clarul tău de cel al altuia. Odată lămuriţi, trecem mai departe.

De ce? Tot Oana Borș: „Am primit invitația Teatrului Național din Iași de a face selecția acestei prime ediții a unui festival dedicat regiei feminine românești cu încântare și cu responsabilitate, având conștiința faptului că o astfel de inițiativă este nu numai necesară, dar și firească în acest timp al artei teatrale de la noi. Pierdută cumva în umbra convingerii destul de profund încetățenite că regia de teatru este o meserie preponderent masculină, regia feminină românească pare a fi fost în ultimul timp umbrită de vălul ce i-a obturat și deformat imaginea. Și totuși ea există, se exprimă valoros și contează. (…) Festivalul, în forma acestei ediții, este așadar un punct de vedere, nicidecum exhaustiv, nicidecum exclusiv. El poartă amprenta unui gând în jurul căruia s-a construit și care s-a născut după vizionarea producției de spectacole din ultimele două stagiuni. (…) Am convingerea însă că această selecție este doar primul pas al unui drum deschis… Va adăuga în timp și alte perspective artistice, ca o acceptare și recunoaștere a consistenței regiei feminine de la noi, a forței și importanței ei. Reper valoric este Cătălina Buzoianu, cea care, printr-un gest reverențios, dar mai ales firesc, dă numele festivalului; continuarea stă însă în forța certă a creatoarelor de astăzi.” (https://teatrulnationaliasi.ro/pentru-prima-data-in-teatrul-romanesc-un-eveniment-complex-dedicat-regizoarelor-din-romania-festivalului-de-regie-catalina-buzoianu/)

Ce e drept este că punerea unui festival sub numele Cătălinei Buzoianu, un simbol atât de puternic al geniului feminin în artă, este o mişcare bună de PR. Un nume de regizoare care a răzbit în a deveni o legendă în profesia ei într-o lume şi pe nişte timpuri în care egalitatea masculin-feminin era încă mai manifest postulată în toate formele oficiale şi încă mai ferm golită de orice intenţie de a fi pusă în aplicare decât în timpurile noastre, cu atât mai mult în meserii precum cea de regizor, percepută ca vocaţie de dictator luminat, dar absolut, al scenei (deci bărbat). Cum spuneam, Festival de teatru feminin Cătălina Buzoianu. O mişcare de PR la fel de eficientă, în primă instanţă, precum cea a Teatrului nostru de a securiza numele lui Matei Vişniec. Legarea de un brand artistic puternic aduce tracţiune pentru cel care reuşeşte să-l împrumute, validându-i demersul şi economisindu-i ani de marketing asiduu. Riscurile rămân doar pentru brand, care îşi pune numele pe o serie de manifestaţii şi un program artistic pe care îl validează, deşi, de cele mai multe ori, nu participă în selecţia directă a evenimentelor care se vor desfăşura sub numele său. Ori calitatea acestora, pe termen lung, are darul de a valoriza sau, dimpotrivă, devaloriza brandul sau simbolul. Dar Cătălina Buzoianu, dispărută dintre noi, a fost femeie, deci, dacă la vreun moment dat calitatea evenimentelor nu se vor ridica la nivelul numelui său, rămâne totuşi simbolul Regizoarei. Să sperăm însă că acest festival nou, de nişă, va onora numele pe care şi l-a luat.

Sau că va da urmare propriului slogan “Facem CE SPUN ELE”, pentru a fi cu adevărat ceea ce îşi doreşte, respectiv o platformă prin care regizoarele să fie mai vizibile şi un loc unde să mergi pentru un experiment foarte interesant : poate fi detectat în spectacolul de teatru acel ceva pe care să îl simţi ca modul feminin de a vedea, înţelege şi povesti ? Acesta ar putea fi, în orice artă, un experiment foarte interesant : să priveşti un produs artistic fără a şti autorul şi apoi, bazându-te pe percepţia ta asupra acestui produs, să ghiceşti dacă a fost realizat de un bărbat sau de o femeie. S-ar putea ajunge la concluzii uimitoare. Are oare inteligenţa gen ? Sensibilitatea are? Dacă, să zicem, inteligenţa nu are gen, dar sensibilitatea are, oare poate dozajul dintre ele transpare într-un produs de artă într-atât încât să ghiceşti genul autorului? Şi pentru o artă eminamente de echipă, precum cea a teatrului, oare poţi ghici dacă demersul a fost imaginat de un regizor, când povestea sa a fost cadrată de o scenografă ?

Cum în teatru este complicată implementarea unui astfel de experiment, acceptând definiţia comform căreia teatrul este de gen feminin atâta timp cât regizoarea este o femeie şi ignorând complet ideea că orice spectacol este produsul unei echipe şi nu numai a managerului acesteia, regizoarea/regizorul, rămâne valabil demersul de a viziona o serie de spectacole montate de regizoare şi îmi pare un demers atât necesar, cât mai ales util. Necesar pentru că sunt teatre de stat care nu invită cu anii regizoare să monteze, ceea ce are un impact asupra numărului de femei care intră sau rămân în această meserie şi, pe termen lung, a femeilor care îşi vor alege această meserie, neatractivă financiar pentru ele, indiferent de nivelul entuziasmului. Ori un festival ca acesta, bine curatoriat, poate arăta că, luând în calcul doar spectacole realizate de regizoare, calitatea acestor produse pot impune evidenţa că în regie, precum în orice alt domeniu, performanţa trebuie să fie cea care să dicteze rangul cuiva în breasla în care activează, şi nu sexul. Util pentru regizoare, pentru că unii manageri de instituţii culturale, în vânătoarea lor perpetuă şi neobosită de cifre pentru dosar, le vor lua în considerare mai mult nu pentru că au devenit mai vizibile, ci pentru a avea posibilitatea de a fi invitaţi cu un spectacol la Iaşi la anul, ştiind statistic că e mai mică concurenţa aici, oferta de spectacole realizate de regizoare fiind mai mică. Dar cel mai util pentru noi, publicul consumator de artă teatrală, de a vedea o selecţie de spectacole în urma cărora să ne dăm seama dacă am simţit sau nu acel ceva pregnant feminin în subiect, atmosferă, preocupare, tensiune, mod de a povesti, mod de a trata personajul, subiectul, povestea sau în orice altceva. Un exerciţiu al muşchiului sensibilităţii oricând binevenit.

Deci interesant, frumos, instituţie veche, demers tânăr, brand bun, toate par frumos aliniate. Mai puţin ideea de concurs. Pentru că festivalul e concurs, ceea ce naşte şi ironii şi non-sensuri. Ironii pentru că, organizând concurs pe o nişă, acesta este irelevant. Festivalul aduce spectacole care răspund unui singur criteriu, cel de a fi realizate de regizoare, pornind probabil de la ideea că acestea, fiind discriminate, sunt mai puţine şi au oportunitatea de a monta mai puţin decât colegii lor bărbaţi. Şi atunci ideea de concurs devine o ironie de fapt la adresa regizoarelor. Vă facem concurs doar vouă, să concuraţi separat. Ca şi cum nu aţi fi din aceeaşi ligă cu restul, facem categoria voastră. Şi pentru că inevitabil unele vă veţi supăra de alegerea juriului, în loc să vă ajutăm să vă sudaţi ca grup care îşi afirmă unele nemulţumiri şi îşi apără drepturile în interiorul unei bresle, ceea ce spunem că facem, v-am strâns împreună pe câteva numai pentru a vă ajuta să vă divizaţi mai mult. Iar non-sens pentru că premiul la un astfel de concurs este irelevant. Ce înseamnă pentru câştigătoare premiul pentru cea mai bună actriţă într-un festival cu o selecţie limitată pe criteriul de gen ? Când câştigi premiul pentru cel mai bun actor dintr-o selecţie largă de spectacole dintr-un areal şi pe o perioadă rezonabil de îndelungată, te poţi mândri cu aceasta şi poate valora ceva la CV şi în carieră. Dar premiul pentru cel mai bun actor dintr-un rol principal din spectacolele jucate săptămâna aceasta la noi în oraş pare uşor ridicol. E doar puţin mai mult decât diploma de participare pe care o dau cu atâta drag toate evenimentele culturale, ignorând faptul că foaia pe care o printează valora mai mult înainte de print. Dar, la urma urmei, problema lor, a regizoarelor, că de protejate ce sunt, probabil le mai trebuia o nouă discuţie de gândit şi dezbătut.

Festivalul de regie Cătălina Buzoianu organizat de Teatrul Naţional Iaşi este la prima ediţie şi este în desfăşurare. Mai puteţi prinde spectacole astăzi şi mâine. Fiecare zi din programul festivalului a avut şi are cel puţin un spectacol pe care eu personal să-mi fi dorit să îl văd. Pe unele am reuşit, pe unele nu, la unele încă sper. Să cartografiem aceste noi posibilităţi. Nu este puţin. Dimpotrivă.

Dinel Dumitru Teodorescu