USV Țara minunilor?

USV (Universitatea Ștefan cel Mare Suceava) pare că dorește a deveni, tot mai mult, un jucător comunitar redutabil. Cu anunțul său recent că pornește, beneficiind de sprijinul Fundaţiei Umanitare ASSIST, prima stagiune de teatru şi muzică pentru copii, anunț care îl succede pe cel mai din vară cum că pregătește o serie de proiecții de film, USV tinde să devină și un actor cultural important, nu numai unul educațional.

Spun aceasta din două motive: unul pentru că la prima vedere pare contraintuitiv ca o Universitate (și încă una care nu are în portofoliu studii vocaționale) să își propună să susțină, chiar și cu ajutorul unui partener, o stagiune de teatru pentru copii și, doi, încă una profesionistă, cu reprezentații săptămânale, deci un demers constant! Liceenii pe care USV ar spera să îi tenteze să rămână la Suceava nu sunt copii, sunt adolescenți în pragul maturității, iar studenții, la fel, sunt tineri adulți. Și atunci: teatru de copii!?

Voi spune că îmi place să cred, pentru că în lumea contemporană, cu mizele ei mici, aproape mi-e imposibil să o fac cu adevărat până nu adunăm mai multe dovezi, că USV și Assist vor să se așeze pe termen lung în mentalul Sucevei, înțelegând că viitorul se gândește și se creează cu cel puțin douazeci de ani înainte. Din această perspectivă să faci teatru pentru copii la Universitate, aproape gratuit pentru spectatori, nu mai pare așa o ciudățenie. Părinții care își vor aduce copiii se vor familiariza cu campusul și prezența USV în oraș și, pe măsură ce vor începe să frecventeze constant evenimentele USV, fie teatrul pentru tineri, fie proiecții de film, se vor familiariza și cu valorile și atmosfera USV, care poate astfel deveni, dintr-o instituție doar de învățământ, o instituție de educație și cultură pentru oraș. Prin astfel de programe vorbim de înscrierea acestei instituții încă din copilărie în mentalul viitorilor adulți și împrietenirea ei cu mentalul actualilor adulți.

Cred că programul de teatru pentru copii este foarte binevenit pentru Suceava, dar cred și că niște profesioniste/profesioniști în marketing de la USV au imaginat acest program și ca o capcană pentru părinți. Bravo lor! Este atât de rar profesionalismul și viziunea pe termen lung, că nu te poți abține să nu o lauzi când o observi pe ici pe colo.

Primele spectacole programate, Miercuri 2 Octombrie, Capra cu trei iezi de Ion Creangă, a Teatrului Vasilache Botoşani și Miercuri 9 Octombrie, Alice, spectacol concert de Ada Milea după Lewis Carroll, al Universității de Arte Tg Mureș, fiecare cu câte două reprezentații, de la 16.00 și 18.00, îmi par că trădează exact ideea de mai sus.

Vă momim să intrați în sala noastră trași de mână de copiii dumneavoastră încă destul de mici încât să nu îi puteți refuza, dar în numai o săptămână sărim de la un teatru clasic pentru copii la un teatru contemporan, teatrul concert, cu un spectacol realizat de Ada Milea, un rock star care, precum cei de la Fără Zahăr, se înscrie printre puținii care atrage public entuziast de la 12 la 40+ ani. Personal, la 40+, abia aștept să văd Alice, spectacol de care am auzit, dar la care m-aș fi dus și fără să fi știut nimic datorită faptului că e făcut la Arte la Mureș, că e de Ada Milea și, de ce nu?, pentru că nu există loc în țara asta unde să îl poți vedea cu 20 de lei, bilet la preț întreg.

Acestea ar putea părea doar niște speculații născute din entuziasmul meu nesfârșit către fenomenele culturale (neputând fi acuzat, sper, de a-mi fi creat o reputație de repede vărsător de laude gratuite), dacă nu le-aș pune în context cu o discuție de la Zilele Nordului, la Darabani, de acum mai puțin de două luni. În acea discuție găzduită, provocată și moderată de Ștefan Teișanu, Mihai Dimian, actualul Rector al USV, invitat în modulul Întâlniri, exprima o idee cu care rezonez maxim: aceea cum că dumnealui militează pentru întâlnirea dintre artă și educație. Mai concret, cum că existența unor cursuri de teatru sau alte forme de artă ar trebui să fie obligatorie în toate facultățile, măcar facultativ, nu pentru dezvoltarea neapărat a competențelor artistice ale studenților, ci pentru dezvoltarea inteligenței, spiritului critic și mai ales a creativității acestora. Creativitate care, spunea dumnealui, mai ales în domenii tehnice, paradoxal, este crucială. În tehnică, inginerie, cercetare științifică și inovare (domenii ţintă ale USV) nu poți performa dacă nu înveți să gândești outside the box.

Ori, completez eu,  artele sunt domeniul predilect de antrenament pentru creier și versatilitatea acestuia de a vedea, înțelege, interpreta, extrapola și, mai ales, schimba perspectiva. Iar practicarea sau înțelegerea unei arte precum cele spectacologice mai antrenează și spiritul de echipă, disciplina, abilitățile de comunicare, stăpânirea angoaselor sociale etc.

În altă ordine de idei, se pare că în următorul an, pe lângă reprezentațiile Teatrului Studențesc Fabulinus, ale Teatrului Municipal Matei Vișniec și toate celelalte evenimente culturale, educaționale sau de divertisment, veți avea parte de o ofertă constantă: de teatru pentru publicul tânăr la USV, în fiecare miercuri; de o expoziție și un eveniment cultural (proiecții de scurt-metraj, documentar, reprezentații de teatru, lansări și discuții) la Spațiul Cilindru al Asociației Un Concept Luna, în fiecare joi și, poate, de un film în fiecare vineri, din nou la USV. Cu o ofertă culturală constantă, parcă începe și Suceava să ridice fruntea în lumea contemporană. Să sărbătorim primul pas, consecvența și continuitatea și să sărim cât mai repede cu tot arsenalul la cel de-al doilea – calitatea evenimentelor și viziunea pe termen lung.

Dinel Dumitru Teodorescu

Metamofoze ale corpului: Între fragilitate și forță

Spațiul Cilindru vă așteaptă la un nou vernisaj, joi, 26 septembrie, ora 19. Tot pe Aleea Dumbrăvii nr. 10. Da. În Suceava. O artistă – Ioana Danilevici, o expoziție – Metamofoze ale corpului: Între fragilitate și forță, un vernisaj. O întâlnire cu unul dintre universurile ei. Un dialog cu și despre lucrările ei, despre căutările ei artistice. Artista se autodefinește ca fiind un spirit ludic, tot timpul caut conexiunea cu natura, pe cât de perfecționist pe atât de greu de imaginat cât de leneș.

Lucrările din expoziție sunt la o primă vedere un studiu asupra corpului uman. De fapt este un discurs deschis. Pentru mine este un eseu despre uman și apoi despre corp. Privirea artistei este una tandră, plină de curiozitatea copilului care acumulează informații despre lumea din jur fără a avea cutiuțele cu clișee definite deja. Urmărește ea, și odată cu ea și privitorul, liniile corpului în unicitatea sa, fără a le judeca, fără a le eticheta, cu candoarea și bucuria jocului și a descoperirii. Ioana Danilevici creează personaje cu istorie personală puternică, intensă, care-ți tine captiv interesul de la nivel de schiță. Intră în dialog direct cu tine, fără pauze, fără tăceri. Își cer dreptul de a fi văzute, auzite. Vocile lor sunt uneori jucăușe, alteori violente, alteori plictisite. Câteva linii definesc un întreg peisaj interior al personajului fără să ai nevoie de elemente ajutătoare. Culoarea și modul în care o folosește artista dezvăluie un nou nivel de conexiune cu propriile personaje, dar și un nou nivel al discursului despre corp, despre relația cu corpul, cu corporalitatea, carnalul, cu erotismul, cu intimitatea. ˮPropun o artă spontană, liberală care îndeamnă la explorare și acceptare.ˮ (Ioana Danilevici)

Firescul autentic inundă fiecare lucrare și invită la dialog și la meditație, la introspecție, la vulnerabilizare. Cu atât mai mult cu cât ne-am obișnuit să ne ascundem în spatele unor măști general acceptate, în spatele cărora înghesuim cât mai adânc propriile imagini până când nu mai știm nici noi cine suntem. Expoziția invită la dialog și analiză. O analiză a dinamicii vizuale și conceptuale a reprezentativității corpului uman în artă și a implicațiilor evoluției acesteia asupra structurii noastre interioare. Un dialog asupra percepțiilor și perspectivelor asupra corpului uman – acest subiect și obiect de eternă fascinație în orice formă de artă. Tandrețea, umorul, căldura și ludicul din demersul artistic asezonate cu un strop de ironie și luciditate sunt premisele pentru o întâlnire cel puțin interesantă.

Expoziţia Ioanei Danilevici va avea loc la Spaţiul Cilindru al Asociaţiei Un Concept Luna din 26 Septemnbrie până în 04 Noiembrie 2024.

Luana Popa