Festival, festivaluri
Un festival se încheie, unele sunt în plină desfăşurare, altele sunt pe cale să înceapă.
Festivaluri mai mici, mai mari, mai vechi, mai noi, de nişă sau cu de toate, mai aproape sau mai departe, consumate integral sau doar felii, cu public fidel sau în construcţie, cu propuneri curajoase sau tradiţionale. Avem de toate. Peste tot în ţară. Unele par copii ale altora prin programul propus, altele aduc un suflu nou, unele vor să mulţumească „publicul”, altele să-l provoace. Unele încearcă să cucerească oraşul mai timid, altele mai în forţă. Unele au descoperit tainele marketingului şi al comunicării, altele (încă) nu. Unele sunt rotiţe funcţionale într-un mecanism cultural, altele sunt evenimente izolate fără consecinţe pe termen mediu şi lung. Cum arată un festival ideal? Ce propune el? Ce rol (mai are) la nivel local, regional, naţional? Să nu ziceţi că n-aveţi temă pentru acasă.
Baia Mare. Festivalul Internaţional de Artele Spectacolului Atelier. 30. Ediţia 30.
O selecţie extrem de diversă, ca tematici, ca estetici, ca abordări. Motto-ul ediţiei: RETURN TO e-MOTION.
„Cel mai vechi festival de teatru nou din România”, aşa spun organizatorii. „Dacă în 1992, teatrul-dans, teatrul în spaţii neconvenţionale, teatrul instrumental sau teatrul acrobatic erau privite ca nişte bizarerii, astăzi ele fac parte din canon, şi datorită festivalului ATELIER.” (Radu Macrinici – manager al Teatrului Baia Mare şi iniţiatorul Festivalului).
Întotdeauna când ajung într-un festival mă însoţesc nişte întrebări. Mai ales când e o primă întâlnire. Pentru cine e acest festival? Care e scopul lui? E pentru artiştii invitaţi şi produsele lor artistice? E pentru comunitate/public? Şi dacă e aşa, se vede? Se simte? E pentru specialişti? E pentru numere şi bife statistice? E pentru toate acestea la un loc?
Festivalul de la Baia Mare are două componente: spectacole în concurs şi cea de expoziţii, lansări de carte, colocvii, workshop-uri, întâlniri cu publicul, spectacole în afara concursului. În concurs, trupele invitate (din ţară şi din afara ei, de stat sau independente) au şansa să primească premii – pentru cel mai bun spectacol, pentru regie, pentru cea mai bună actriţă, pentru cel mai bun actor, pentru scenografie (premiul „Gheorghe Dinu”), pentru coregrafie, pentru muzică de scenă (susţinut de Fundaţia ACCUMM din Bucureşti), premiul Asociaţiei „Atelier 92” şi 2 premii speciale ale juriului.
În juriul ediţiei 30 au fost Doru Mareş, Gabriela Lupu şi Nicolae Weisz. Ştiţi că teatrul sucevean a participat în festival cu spectacolul concert pus la cale de Fără Zahăr – Pisici 2 şi probabil aţi aflat deja că Fără Zahăr a luat premiul pentru muzică de scenă, dar am simţit nevoia să las această veste şi aici.
Acum, cu pieptul umflat de mândrie locală, pot să-mi continui relatarea şi să încerc să-mi răspund pe scurt la întrebările cu care am ajuns la Baia Mare. Am fost plăcut surprinsă să descopăr în caietul program al festivalului informaţii despre scopul şi obiectivele artistice pe termen scurt, mediu şi lung, dar şi a efectelor constatate de-a lungul timpului de către organizatori. Voi rămâne puţin concentrată asupra câtorva aspecte ale scopului declarat, care mi se par importante şi la nivel de teorie şi la nivel de practică: „modalităţi originale de creaţie care experimentează forme noi de expresie teatrală, adecvarea actului de creaţie scenică la condiţia omului contemporan, reconsiderarea gestului cultural din perspectiva unei lumi în reconstrucţie, implicarea publicului în actul de creaţie.” Scopul este gândit în cele două dimensiuni pe care le propune festivalul: întâlnirea cu spectacole diverse ca tematici abordate, ca estetici şi instrumente, ca modalităţi de punere în scenă, şi locuri de desfăşurare (Sala mare, Sala Studio, Colonia Pictorilor, Hala Next, Piaţa Cetăţii etc), dar şi întâlnirea/dialogul cu ocazia workshop-urilor, colocvii, întâlnirea cu artiştii – Portrete în Atelier. Cele 15 ediţii ale festivalului în Baia Mare (restul împărţindu-se între Sfântu Gheorghe, Sighişoara şi Satu Mare) par că şi-au pus amprenta asupra comunităţii băimărene care merge la teatru. Spectatorii, interesaţi şi deschişi către propunerile acestei ediţii, şi în acelaşi timp selectivi în ceea ce aleg să consume. Fără ca acest lucru să afecteze gradul de umplere a sălilor/spaţiilor destinate spectacolelor. Pare că fiecare spectacol din festival şi-a găsit publicul, nu întotdeauna acelaşi. Este de apreciat şi deschiderea către zona independentă (compania Adepth Infusion) şi trupele locale de liceeni şi spectacolele lor care nu doar că au fost incluse în programul festivalului, ci îşi au locul lor şi în timpul stagiunii. Un alt eveniment important al festivalului a fost colocviul „Un altfel de focus pe Baia Mare” care a propus mai multe direcţii de discuţie: relaţia cu comunitatea, atragerea publicului, implicarea acestuia în dezvoltarea vieţii culturale a oraşului, relaţia cu finanţatorii, importanţa festivalului în viaţa comunităţii, relaţia cu celelalte instituţii de cultură, posibilităţi de dezvoltare. Voi încheia selectând doar câteva cuvinte din cele care au fost îmbrăcat numărul 30 al festivalului: Altfel, Arte, Amprentă, Acţiune, Atitudine.
Sibiu. Festivalul Internaţional de Teatru. Ediţia 31. „Prietenie”.
Nici bine n-am ajuns acasă de la Baia Mare, că deja încep să mă gândesc la următoarea plecare. La Sibiu. La FITS. Festivalul se va desfăşura în perioada 21 – 30 iunie. Şi anul acesta, cei care nu pot ajunge la Sibiu au ocazia să vadă spectacole online. „Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), unul dintre cele mai mari și importante festivaluri de teatru din lume, extinde accesul iubitorilor de artele spectacolului la oferta bogată a festivalului, prezentând anul acesta nu mai puțin de 33 de spectacole online. Spectacolele pot fi urmărite de toţi iubitorii artelor din România sau din străinătate, în baza unui bilet cu preț unic de 30 de lei sau în baza unui abonament de 400 lei, care include accesul la toate spectacolele online. Acestea sunt disponibile pentru cel mult 24 de ore din momentul în care ele sunt programate și achiziționate. În total vor putea fi urmărite online 15 spectacole de teatru, zece de muzică, șase de dans şi două de circ contemporan.”
Printre spectacolele pe care le puteţi vedea de acasă sunt şi două premiere mondiale. Afrodita și Eliberarea Lumii (Un vodevil muzical grecesc) de Tim Robbins şi Trezirea de Pippo Delbono. Dintre spectacolele invitate vor fi accesibile online şi O sirenă mai specială de Pierre Guillois și Olivier Salvan – Le Fils du Grand Réseau, Franța; Caligula, regia: Ivan Uryvskyi, Ivan Franko National Drama Theater, Ucraina; Rohee, un spectacol de: Simon Senn / Rohee Uberoi, Théâtre Vidy-Lausanne & Compagnie Simon Senn, Elveția, India; Carpații ca niște pete pe pielea mea, regia: Mira Stadler, Burgtheater, Austria. Alte spectacole de teatru care pot fi urmărite online sunt o parte dintre spectacolele Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu: Povestea prințesei deocheate și Jocuri, vorbe, greieri…, în regia lui Silviu Purcărete; Woyzeck, regia Hunor Horváth & Edith Buttingsrud Pedersen; Legenda din Hamelin, o posibilă istorie a sașilor, regia: Andrei & Andreea Grosu.
Din selecţia accesibilă online nu lipsesc nici spectacole de dans, circ, muzică (etno-jazz, gospel, fado, etc).
Chiar dacă atmosfera din sala de spectacol nu se compară cu cea din faţa ecranului, sunt întâlniri importante cu artişti internaţionali şi spectacole, care lărgesc orizonturile culturale şi care devin astfel accesibile, online.
V-am făcut program. Acum mă duc să caut pelerinele şi umbrela, pentru că, printre altele, la FITS o experienţă tradiţională este alergatul de la un spectacol la altul prin ploaie.
Luana Popa
